Merele au fost create ca să le mâncăm ori poate că noi am fost creaţi pentru ele.
Ele se pot mânca în pat, pe stradă, la calculator, se pot oferi sau cumpăra, se pot fura. Nu cred că ar fi un loc sau o ipostază care sa contravină consumării unui măr. Poţi să le mănânci când eşti fericit sau când eşti trist, când eşti bogat sau sărac.
Au forme rotunde, blânde. Sunt colorate galben-verzui, auriu până la roşu-închis deci au numai culori calde. Au câte o codiţă pe care unii o smulg înainte de a le mânca. Alţii o păstează rezultând un cotor cu codiţă care se aruncă sau se uită pe o masă, lângă un pat etc. Eu obişnuiesc să mănânc şi căsuţa pentru că îmi place amăreala lor.
Unii muşcă cu poftă din el şi uită de ceea ce se petrece în jur. Alţii privesc pe furiş la semeni lăsând impresia că nu ar vrea să împartă fructul cu nimeni.
Eu mănânc mărul în pat, seara. Unul, două, trei chiar patru, până mă satur. Se spune că dacă mănânci un măr seara înainte de culcare este foarte sănătos.
Şi încă ceva, când aveam 16-17 ani am fost pus într-o situaţie stranie. Ma aflam pe strada împreună cu o doamnă sosita din Grecia. Ea era o româncă plecată definitiv din ţară prin anii 70', fusesem vecini şi buni amici şi se întorsese în România în vizită la rude prin 1985 când atmosfera era foarte tensionată. Ne plimbam fara o tinta anume, când un miliţian ne-a oprit cerându-ne actele, aşa din nimic. Văzând că eu eram român iar ea grecoaică, deoarece se legitimase cu paşaportul, acesta a vrut să mă ia pe mine la întrebări de ce stau în preajma unei persoane străine. Atunci femeia a făcut un gest care pe mine m-a impresionat, iar pe miliţian l-a descumpănit în aşa măsură încât a plecat aproape imediat mormăind ceva în barbă. A scos din poşetă un măr şi i l-a oferit. Securistul a refuzat mărul, dar a plecat imediat.
De atunci si muşcat, un măr, întotdeauna îmi zâmbeşte.
Ele se pot mânca în pat, pe stradă, la calculator, se pot oferi sau cumpăra, se pot fura. Nu cred că ar fi un loc sau o ipostază care sa contravină consumării unui măr. Poţi să le mănânci când eşti fericit sau când eşti trist, când eşti bogat sau sărac.
Au forme rotunde, blânde. Sunt colorate galben-verzui, auriu până la roşu-închis deci au numai culori calde. Au câte o codiţă pe care unii o smulg înainte de a le mânca. Alţii o păstează rezultând un cotor cu codiţă care se aruncă sau se uită pe o masă, lângă un pat etc. Eu obişnuiesc să mănânc şi căsuţa pentru că îmi place amăreala lor.
Unii muşcă cu poftă din el şi uită de ceea ce se petrece în jur. Alţii privesc pe furiş la semeni lăsând impresia că nu ar vrea să împartă fructul cu nimeni.
Eu mănânc mărul în pat, seara. Unul, două, trei chiar patru, până mă satur. Se spune că dacă mănânci un măr seara înainte de culcare este foarte sănătos.
Şi încă ceva, când aveam 16-17 ani am fost pus într-o situaţie stranie. Ma aflam pe strada împreună cu o doamnă sosita din Grecia. Ea era o româncă plecată definitiv din ţară prin anii 70', fusesem vecini şi buni amici şi se întorsese în România în vizită la rude prin 1985 când atmosfera era foarte tensionată. Ne plimbam fara o tinta anume, când un miliţian ne-a oprit cerându-ne actele, aşa din nimic. Văzând că eu eram român iar ea grecoaică, deoarece se legitimase cu paşaportul, acesta a vrut să mă ia pe mine la întrebări de ce stau în preajma unei persoane străine. Atunci femeia a făcut un gest care pe mine m-a impresionat, iar pe miliţian l-a descumpănit în aşa măsură încât a plecat aproape imediat mormăind ceva în barbă. A scos din poşetă un măr şi i l-a oferit. Securistul a refuzat mărul, dar a plecat imediat.
De atunci si muşcat, un măr, întotdeauna îmi zâmbeşte.
