O listă de motive

Alergam pe o strada necunoscută. Eram urmărit de un om sau doar de un gand ce se transforma în om. Nu simțeam ură ci poate curiozitate din partea sa. De obicei cand alerg în vis sunt urmărit de entități rau intenționate.
Drumul parea un cerc. O strada larga cu numeroase cladiri vechi. Am obosit si m-am oprit. Am privit cerul. Imi doream sa adie vântul. Apoi am intalnit-o. Nu mai simțeam nimic, nicio emoție la revederea ei. M-am întristat pentru ca rememora brusc si rapid anii petrecuți alături.
Am intrebat-o "de ce?".
M-a privit zâmbind si mi-a spus în sfârșit totul. A apărut o lista si imi citea. Era neschimbată, frumoasa si tânără.
"Te-am iubit mult la început. Apoi destul de repede, totul s-a transformat în obișnuintă. Stiu, suna aiurea. Eram îndrăgostită si fascinată de tine. De fapt, nu stiu ce eram. În mintea mea inca de copil, fascinația, admirația, iubirea se confundau. Erai primul om care știa si putea să mă asculte. Aveai răbdare. Atât de multă atenție la detalii. Nimic nu lasai neatins, nemângâiat în cuvinte.
Poeziile tale ciudate, jocurile si bineinteles poveștile fantastice.
M-ai invatat sa visez. Am aflat ca nimic nu este întâmplător. Ca totul poate fi construit, si salvat la nevoie. M-ai invatat fotografia. M-ai tinut de mana, m-ai alintat, mi-ai descantat mereu cand ti-am cerut.
Dar, nu te mai iubeam deja cand tu parca mai mult ca oricand doreai sa-mi dezvălui încă misterele tale. Uram situația în care ajunsesem. Iubeam ceea ce nu puteam avea. Asa credeam.
De ce am plecat ?
Pentru ca nu am vrut să te împart cu nimeni.
Erai mereu ocupat, oricand la dispozitia oricui.
Asa erai tu, un suflet al tuturor. Imprăștiat, rupt precum ursul tău de pluș din copilarie."
Am vrut să-i spun ceva, sa ma justific, dar a disparut asa cum a venit, întâi ea apoi gândul, apoi emotia, apoi nimic.
M-am intors si am luat-o la fugă în sens invers pentru ca imi doream sa se mai întâmple o data. Sa am sansa de a spune.
În zadar. M-am trezit.