Monday 6 December 2010

"no reply"

Am trait un vis urat. Eram pe strada undeva departe, nu stiu pe unde. Deseori in visele mele umblu aiurea sa aflu locuri noi si oameni. Ca acum. Ploua incet o toamna tarzie si trista. Suna telefonul de RDS cred, si ma uit pe ecran sa vad cine e. Scria "ZAT" .... hmmm ... cine-o fi ?, imi zic in barba. Si raspund. O  voce standard de domnisoara telesales:
- Buna ziua domnu ... NTO, sunt Ramona Xulescu de la serviciile .... si nu pricep prea bine ce spune pentru ca batea vantul.
-Da, eu sunt.
-Domnu' N. aveti o factura foarte mare la noi ! Va rog sa-mi comunicati CNP-ul ca sa stiu ca sunteti dumneavoastra.
-Uat ?! Bine, un moment sa mi-l aduc aminte. Si il dictez rar.
-Va multumesc, dumneavoastra sunteti. Este foarte, foarte mare factura.... ati folosit serviciile noastre foarte mult luna aceasta. Mult mai mult decat de obicei.
-Nu-mi vine sa cred. Eu vorbesc rezonabil la telefon, stiind ca am minute gratuite, iar in retea sunt apelurile de asemenea gratuite.
In capul meu se naste incet o mare nedumerire, o confuzie de-a dreptul, pentru ca nu stiam cu ce serviciu de telefonie aveam probleme, eu avand doua telefoane si vreo trei servicii de internet. Daca este o gluma, un spam, un virus. Fiind captiv in vis si neputand sa inteleg decat partial lucrurile frica a pus rapid stapanire pe mine.
-Ati lasat accesul la telefon altcuiva ?
-Nuuu domnisoara !
-Sa stiti ca e foarte mare.
Si in acel moment, cand doream sa aflu exact cat am de plata, convorbirea se intrerupe brusc. Astept in zadar sa ma sune din nou. Telefonul tace. Nervos caut eu sa apelez, dar constat ca acel numar nu se poate apela .... era ceva de genul "no reply". Caut in minte agitat o solutie la problema si ma tot intreb pe unde am lasat telefonul. Cine putea vorbi in locul meu si ce putea vorbi ? In urechi o voce de domnisoara isterica imi striga "no reply, no reply, no reply ...". Poate nu durata convorbirii era problema ci continutul acesteia. Daca facturarea se face la cuvinte ori la fraze ... nu-i totuna.
M-am trezit.  Primul lucru a fost sa ma uit la cele doua mobile de langa pat, sa vad daca sunt la locul lor.Erau cuminti pe scaun, langa pat, alaturi de telecomanda TV. Si cana de cafea goala ramasa de ieri ma privea lenesa.
Ma intind cautand sa ma relaxez dupa cosmar, dar ma simt precum un PC inchis fortat cu o seara inainte. Trebuie sa aleg intre "safe mode" sau "normal". Nu am alternativa.
Acum imi beau cafeaua standard, o cana si jumatate, cat incape la ibric. E luni, e 6.00 si e 6 decembrie. Nu am primit nimic de la Mos Nicolae. Ce rost are sa ma uit la usa ? Mi-as fi dorit sa gasesc ceva si bucuria sa o impartasesc, sa nu ramana ceva ascuns, dar cine sa afle ?
Cui ii pasa ca sunt ceea ce sunt, cui ii pasa ca vreau comunicare, ca sunt mai singur ca niciodata eu si device-urile mele minunate, ca imi doresc managaieri si cadouri. Am fost nascut si lasat aici cu eticheta "no reply".