Am scos nasul afara dupa ce am facut baie. Eram tot un abur cald, placut si frigul intepator mi-a taiat rasuflarea. Cu riscul de a intepeni sau de a raci iar, am iesit si am stat asa vreme indelungata, cazut pe ganduri. Nu ma saturam. Imi umpleam plamanii cu mirosul de fum venit de la case, frig curat si ceata. Am gasit pe pervaz o ciocolata amaruie lasata de mama. Am desfacut-o repede si am incaput sa ma desfat. Tremuram deja dar nu ma induram sa pierd acel spectacol: luminile proiectate pe cer, prin ceata formand halouri ce pareau vii.
Mi-am adus aminte de tine cand spuneai ca rebela fiind ti-ai fi dorit azi sa dai totul jos ... pana la limita decentului. Unde este decenta ? Care-i sunt limitele ? Cand visezi exista limite ale decentei ? Cu siguranta. Dar nimeni nu a ajuns sa le guste, atat sunt de neatins. Ma gandeam asa, aiurea, doamne ce frig este ! Si am plecat in urma cu amintirile, cand eram in delta Dunarii, prin 1987. Seara tarziu obisnuiam sa ies in ger, sa fumez. Priveam cerul spuzit cu stele si asteptam cu infrigurare sa treaca cate o nava plina de lumini. Ma fascinau ! Dunarea era in crestere la acea vreme, prin decembrie si practic ma aflam mai jos decat nivelul apei, la adapostul unui dig inalt de aproximativ 5-6 m inaltime. Astfel incat, privind in perspectiva, o nava care se apropia, parea ca se va prabusi peste mine atunci cand va ajunge in dreptul meu. Iluzia optica era asigurata deci visele puteau incepe. Firesc la acea vreme visam la casa, la mama, la iubita. Da, la iubita mea, mai mult imaginara. Cea pe care o intalneam pe furis la Tulcea de doua ori pe saptamana. Doamne, ce-o face acum ? Isi mai aduce aminte de mine ? Cu siguranta nu. Eram doar un soldatel in verde care aparea de doua ori pe saptamana in portul Tulcea. Martea si joia.
Nu pot intelege de ce eu am impresii si amintiri atat de vii, cu atat de multe detalii. Ma chinuie acest fel de a ducere aminte. Prea multe amanunte, Dumnezeule ! Ma surprind deseori pe strada, cand merg singur, cum mintea pleaca aiurea si isi reintalneste atat de multe amanunte traite incat am senzatia ca am plecat acolo cu totul. Ma sperii pentru ca pot sa confund trecutul cu prezentul. Oare o fi chiar asa rau ?
Asa am patit acum, uitand unde sunt, cu un prosop ud in jur, privind la stele si mancand ciocolata amaruie si biscuiti cu scortisoara. Haha ! Biscuiti rotunzi cu scortisoara, iti dai tu seama ?!
Acum scriu si stranut. Am uitat sa-ti spun ca am o rinita alergica decoperita intamplator. Ma apuca stranutul, asa ca nebunu'. Risc sa-mi cada prosopul :)... Ma bag la caldura langa calorifer si savurez un ceai imaginar. Hmm, cine stie, poate chiar ma duc sa-mi fac unul.
Sa nu uiti de oferta mea ... sa-ti fie bine si nu stiu cum sa fac asta. Stiu doar ca lucrurile mici si neinsemnate adunate toate la un loc, ne fac viata mai ... asa, suportabila. Implinirile mari sunt rare si se platesc scump. Si nu cred ca trebuie vanate. Sa vina daca e sa vina.
:)
vise ciufulite, violete
