Prima cauza ar fi timpul. Adica regretul de a nu fi ramas nimic de facut. Apoi ar fi departarea si fireste imposibilitatea atingerii. O a treia cauza ar putea fi, de ce nu, insingurarea (singuratatea este consecinta a trecerii timpului, fatal ireversibil si a departarii).In acest ultim caz dorul nu este cuiva asociat si se intoarce ca un bumerang si ne plezneste, ne nauceste, ne pune la pamant in cele din urma. Despre insingurare as vrea sa vorbesc acum. Dar pentru a vorbi despre aceasta, mai intai trebuie sa tac mult timp si sa tin ochii inchisi, sa strang totul, adica ce-a mai ramas, in pumni.
