Mai apoi am înţeles că suferinţele pot fi de două feluri sau altfel spus, pot fi declanşate în două moduri:
1.pornindu-se de la recunoaşterea "a ceva" şi respectiv
2.de la nerecunoaşterea "a altceva" ce ar fi trebuit recunoscut pe o cale fiziologică, normală.
În primul caz evoluţia îmi părea instantanee şi desfăşurată în tot sistemul meu. Nu conta de unde începea şi unde se sfârşea.
În cel de-al doilea caz, lucrurile se petreceau în cascadă, cu etape, unele mai rapide, altele mai lente, unele mai lungi, altele mai scurte. Se pleca dintr-un anume punct pentru a se ajunge în altul bine determinat, pe o cale unică.
Astăzi m-am trezit devreme pentru că trebuia să plec la muncă. Mă ustura gâtul şi nasul, mă durea capul şi fără chef m-am dat jos din pat. Am luat un paracetamol şi un nurofen şi o batistă de rezervă cu mine. Pe drum mi-am luat o cafea mare din colţul străzii pe care o ţineam cu grijă să nu o vărs. Aş mai fi dormit, dar datoria mă chema. Am trecut şi pe la o farmacie să caut ceva pentru nas. Am zăcut toată ziua ieri, şi probabil şi azi va fi la fel, privind pe fereastră sau navigând aiurea pe internet. Mintea mea alunecă la intimele mecanisme ale guturaiului meu – o reacţie în lanţ. Am învăţat o tehnică nouă de şters nasul astfel încât să nu mă usture prea tare după. Nevoia te învaţă !!! Am găsit şi nişte pastile de gât mentolate, bine usturoiate, undeva prin geantă, de la anteriorul guturai rămase. Îmi curg ochii şi mă gândesc .... la nimic. Se poate asta ? Ba nu, mă gândesc la bietele mele molecule implicate în guturai, am mai spus asta şi mă mai gandesc la ceva.
Acum mă joc cu părul folosind un creion cu mină de 0,5 mm, îmi place pentru că mă face să uit de durerea din gât. Recunosc că aş fi mult mai fericit dacă tu ai face-o. Ai degete fine. Înfăşor părul cât pot de mult pe creion apoi îi dau drumul şi tot aşa. Este suficient de lung pentru al prinde şi a trage de el. Mă fascinează şi mă relaxează.
Strănut. Mai fac rost de o cafea de la o colegă. Picotesc şi astept să plec acasă. Ce bine e să nu fac nimic. Guturaiul va face totul în locul meu. Ce bine ar fi să nu se sfârşească !
Strănut din nou cu zgomot, îmi place aşa şi le sperii şi pe colege. Îmi manifest superioritatea ca un babuin.
Aş vrea .... să zic ... ce-aş vrea ?
Hai să zic. Să ajung acasă şi să mă primeşti zâmbind. E ceva rău în asta ?
Hmm.... să mă dojeneşti puţin pentru că am răcit. Poate ca am luat-o de prin metrou sau din autobuz ori de la faptul că nu-mi usuc părul când ies din baie. Să mă întrebi apoi dacă îmi este foame. O să-ţi răspund că vreau un ceai de fructe de pădure şi un masaj. Doar atât.
-Cu lămaieeee !
-Bine.
Să aud chibritul cum sfârâie şi aragazul pornit. Ştiu pe de rost zgomotele: apa curgând ân chiuveta de inox şi ibricul aşezat pe foc cu un scârţâit lung, zgomotul linguriţei în punga cu zahăr. Apoi să te duci la cămară să cauţi ceaiul. Nu-l găseşti şi tot cauţi printre zeci de lucruri plăcut mirositoare. Evident nu e acolo, l-am luat eu ieri şi l-am lasat undeva prin bucătărie. Îl vei găsi tu. Le ştii pe toate doar.
-Şi un paracetamol vreau.
-Bine.
Stiu ce înseamnă "bine" la tine, adică totul şi încă ceva în plus, întotdeauna o surpriză plăcută.
Se simte curând mirosul aromat de fructe de pădure, linguriţa în cană, îmi place zgomotul, mă duce cu mintea la copilărie. Mă relaxez şi astept.
Cât ceaiul se răceşte puţin, te ocupi de mine. Doamne cât de bine e să ai guturai. Aş face-o zilnic şi nu m-aş plictisi.
Ai palmele fierbinţi şi tu, le simt pe gât ca două frunze mari de ficus care mă cuprind. Ameţesc repede şi prefer să moţăi. Îmi aşez capul pe pieptul tău ...
-Paracetamolul, l-ai adus ?
-Poftim.
Hmmm, fierbinte ceaiul, mai lasă-l să să răcească... mai vreau masaj.
Hotărât lucru, un guturai pe sezon nu strică nimănui. Ahhh, ştiam că va fi o surpriză, ai pus miere în loc de zahăr. Dar zaharul ? L-am auzit când ai desfăcut punga. Ce mai contează ?
-De unde ştii că era zaharul, poate era altceva ?
-Să cred că zaharul devine rivalul mierii ? Chiar, ce-a fost mai întâi, zahărul sau mierea ?
-Albina.
-Sau zborul ei ?
-Sau fagurii.
-Oare de ce face ea albina, hexagoane şi nu alte forme, în stup ?
-Ce forme preferi ?
-Cele rotunjite, cum altfel ?
-Cum ar arata un stup cu forme rotunjite ?
-Plin de bondari !
-Vezi ... d-aia.
-Aham.
-Mai vrei ceai ?
-Mai vreau masaj pe gât.
-Ti-ar prinde bine ventuze.
-Hmm, n-avem. Şi ar cădea. Ai uitat că pământul se roteşte ?
-Inventăm.
-Lasă.
-Le desenăm.
-Aşa da.
Şi adorm din nou. Când mă trezesc constat că e vremea să plec acasă. O altă zi de lucru s-a terminat.
1.pornindu-se de la recunoaşterea "a ceva" şi respectiv
2.de la nerecunoaşterea "a altceva" ce ar fi trebuit recunoscut pe o cale fiziologică, normală.
În primul caz evoluţia îmi părea instantanee şi desfăşurată în tot sistemul meu. Nu conta de unde începea şi unde se sfârşea.
În cel de-al doilea caz, lucrurile se petreceau în cascadă, cu etape, unele mai rapide, altele mai lente, unele mai lungi, altele mai scurte. Se pleca dintr-un anume punct pentru a se ajunge în altul bine determinat, pe o cale unică.
Astăzi m-am trezit devreme pentru că trebuia să plec la muncă. Mă ustura gâtul şi nasul, mă durea capul şi fără chef m-am dat jos din pat. Am luat un paracetamol şi un nurofen şi o batistă de rezervă cu mine. Pe drum mi-am luat o cafea mare din colţul străzii pe care o ţineam cu grijă să nu o vărs. Aş mai fi dormit, dar datoria mă chema. Am trecut şi pe la o farmacie să caut ceva pentru nas. Am zăcut toată ziua ieri, şi probabil şi azi va fi la fel, privind pe fereastră sau navigând aiurea pe internet. Mintea mea alunecă la intimele mecanisme ale guturaiului meu – o reacţie în lanţ. Am învăţat o tehnică nouă de şters nasul astfel încât să nu mă usture prea tare după. Nevoia te învaţă !!! Am găsit şi nişte pastile de gât mentolate, bine usturoiate, undeva prin geantă, de la anteriorul guturai rămase. Îmi curg ochii şi mă gândesc .... la nimic. Se poate asta ? Ba nu, mă gândesc la bietele mele molecule implicate în guturai, am mai spus asta şi mă mai gandesc la ceva.
Acum mă joc cu părul folosind un creion cu mină de 0,5 mm, îmi place pentru că mă face să uit de durerea din gât. Recunosc că aş fi mult mai fericit dacă tu ai face-o. Ai degete fine. Înfăşor părul cât pot de mult pe creion apoi îi dau drumul şi tot aşa. Este suficient de lung pentru al prinde şi a trage de el. Mă fascinează şi mă relaxează.
Strănut. Mai fac rost de o cafea de la o colegă. Picotesc şi astept să plec acasă. Ce bine e să nu fac nimic. Guturaiul va face totul în locul meu. Ce bine ar fi să nu se sfârşească !
Strănut din nou cu zgomot, îmi place aşa şi le sperii şi pe colege. Îmi manifest superioritatea ca un babuin.
Aş vrea .... să zic ... ce-aş vrea ?
Hai să zic. Să ajung acasă şi să mă primeşti zâmbind. E ceva rău în asta ?
Hmm.... să mă dojeneşti puţin pentru că am răcit. Poate ca am luat-o de prin metrou sau din autobuz ori de la faptul că nu-mi usuc părul când ies din baie. Să mă întrebi apoi dacă îmi este foame. O să-ţi răspund că vreau un ceai de fructe de pădure şi un masaj. Doar atât.
-Cu lămaieeee !
-Bine.
Să aud chibritul cum sfârâie şi aragazul pornit. Ştiu pe de rost zgomotele: apa curgând ân chiuveta de inox şi ibricul aşezat pe foc cu un scârţâit lung, zgomotul linguriţei în punga cu zahăr. Apoi să te duci la cămară să cauţi ceaiul. Nu-l găseşti şi tot cauţi printre zeci de lucruri plăcut mirositoare. Evident nu e acolo, l-am luat eu ieri şi l-am lasat undeva prin bucătărie. Îl vei găsi tu. Le ştii pe toate doar.
-Şi un paracetamol vreau.
-Bine.
Stiu ce înseamnă "bine" la tine, adică totul şi încă ceva în plus, întotdeauna o surpriză plăcută.
Se simte curând mirosul aromat de fructe de pădure, linguriţa în cană, îmi place zgomotul, mă duce cu mintea la copilărie. Mă relaxez şi astept.
Cât ceaiul se răceşte puţin, te ocupi de mine. Doamne cât de bine e să ai guturai. Aş face-o zilnic şi nu m-aş plictisi.
Ai palmele fierbinţi şi tu, le simt pe gât ca două frunze mari de ficus care mă cuprind. Ameţesc repede şi prefer să moţăi. Îmi aşez capul pe pieptul tău ...
-Paracetamolul, l-ai adus ?
-Poftim.
Hmmm, fierbinte ceaiul, mai lasă-l să să răcească... mai vreau masaj.
Hotărât lucru, un guturai pe sezon nu strică nimănui. Ahhh, ştiam că va fi o surpriză, ai pus miere în loc de zahăr. Dar zaharul ? L-am auzit când ai desfăcut punga. Ce mai contează ?
-De unde ştii că era zaharul, poate era altceva ?
-Să cred că zaharul devine rivalul mierii ? Chiar, ce-a fost mai întâi, zahărul sau mierea ?
-Albina.
-Sau zborul ei ?
-Sau fagurii.
-Oare de ce face ea albina, hexagoane şi nu alte forme, în stup ?
-Ce forme preferi ?
-Cele rotunjite, cum altfel ?
-Cum ar arata un stup cu forme rotunjite ?
-Plin de bondari !
-Vezi ... d-aia.
-Aham.
-Mai vrei ceai ?
-Mai vreau masaj pe gât.
-Ti-ar prinde bine ventuze.
-Hmm, n-avem. Şi ar cădea. Ai uitat că pământul se roteşte ?
-Inventăm.
-Lasă.
-Le desenăm.
-Aşa da.
Şi adorm din nou. Când mă trezesc constat că e vremea să plec acasă. O altă zi de lucru s-a terminat.
